Amnezie

Tocmai ce facusem o baie fierbinte,ma simteam de parca inca emanam tone de aburi si imi alungam toti demonii.Am lasat prosopul sa alunece in urma mea si am pasit in intunericul camerei mele,imi puteam vedea reflectia in oglinda si ma infioram constientizandu-mi raceala din privire.Printr-o miscare brusca m-am trezit deschizand fereastra larg..cu mana intinsa..asteptand linistita ca fulgii lenesi sa se aseze in palma mea,mi-am trecut apoi varful degetelor peste buze si am simtit cum raceala iernii strapunge efectul sedativ al toropelii.M-am ridicat pe varfuri si am luat pantofii rosii,i-am admirat indelung iar piciorul mi-a alunecat indata in scobitura elegant lucrata,mi-am invaluit trupul intr-un parfum cu tot felul de note discordante si am imbracat acea rochie neagra si lunga din dantela pe care tocmai ce o obtinusem !Mi-am rasfatat buzele cu o nuanta nude si am facut un ultim control de rutina unghiilor mele rosii (prietenele ma acuzau mereu ca am o obsesie in legatura cu asta).Ma puteau invinuii ?Mi-am inchis ochii,imi tremurau pleoapele,voiam sa ies si sa inspir aerul rece asa ca am aruncat rapid un trench lung pe mine si am fugit cu disperare pe scarile a caror tacere era sparta doar de zgomotul pasilor mei.Ajunsa in fata acelei cladiri impozante,mi-am lasat lucrurile la intrare,mi-am relaxat soldurile si am apucat din mers un pahar de sampanie,hmmmm..nu cunosteam pe nimeni iar acest lucru ma facea sa ma simt de parca as fi detinut controlul serii.Mi-am trecut mana prin par si scruteam in profunzime incaperea.Vedeam zambete,glezne,incheieturi,esarfe,atatea culori jucause!El se apropie tacut,nu il puteam vedea,nu voiam sa ma intoarc dar simteam o tensiune haotica,ma prinse de mana si isi centrase energia privindu-mi avid buzele muscate de stres.Eram constienta ca voia sa ma sarute dar am inaintat,voiam sa dispar,sa obosesc,voiam dureri de picioare si o ceafa incordata,nenumarati pasi si o minte dezgolita de toate interogatiile posibile.Eram doar Eu pentru ca....invatasem in sfarsit sa ma iubesc!

Franturi

Sclipiri,sfaturi,franturi de vise,de idei,de dorinte pasive si inspiratie spasmica....Asa a inceput framantarea,ameteala adusa de o supa groasa cu impresii si scene presarate dezordonat.

M-am asezat in fotoliul moale si am inchis ochii...ii povesteam cat de mult imi place sa scriu,sa ma las purtata in neconventional si sa ma satur cu 3 randuri dumnezeiesti de Logos si exaltare limitata inerenta mie si semenilor mei.Ma asculta fascinat,convins fiind ca un blog m-ar scapa de anonimatul actului de creatie macar la un nivel constient mie care sa-mi satisfaca nevoile primare de exprimare si multumire.Revenea atunci o alta voce in capul meu,era ea!Prima intalnire cu lumea paralela pe care visam sa patrund inca de cand imi puneam primele intrebari in legatura cu ''existenta'' mea aici.Mi-am tot repetat : ''Imi place sa fac asta,imi place sa scriu!Imi place sa alerg pe varfuri ca si cum toata gratia Aphroditei ar fi intruchipata in mine,imi place sa zambesc fara intentii,sa imbratisez,sa inot intr-un ocean de iubire si admiratie si vreau sa exprim entuziasmul meu pentru toate aceste experiente...''Ar conta daca o alta energie dintr-un univers ametitor de  perceptii ar aseza cuvinte si le-ar lasa sa zboare fara vreun soi de asteptare????

Pentru ca eu,pentru ca tu...noi...ne impingem cana calda de ceai indulcit cu impresii in fiacare clipa iar toropeala divina a acestui act tresalta idei si senzatii familiare de pura constienta.